Scurta prezentare a retelei Natura 2000

   In vederea protejarii si administrarii speciilor si a habitatelor vulnerabile apartinand patrimoniului european, a fost infiintata o retea ecologica de arii naturale protejate, fara a se tine cont de granitele politice si nationale.
   Aceasta a intrat in vigoare in 1992 odata cu adoptarea Directivei Habitate, care impreuna cu Directiva Pasari formeaza piatra de temelie a politicilor de conservare a naturii in Europa si reprezinta o parte a raspunsului Europei fata de conservarea globala a biodiversitatii, care se aliniaza la obligatiile internationale asupra conventiei biodiversitatii.
   Reteaua Natura 2000 este alcatuita din Arii de Conservare Speciala desemnate pentru una sau mai mult de 198 tipuri de habitate si 800 specii amenintate, listate in anexele Directivei Habitate. Conform datelor publicate de Comisia Europeana pana la acest moment au fost incluse in jur de 2000 de situri in Reteaua Natura 2000.
   Obiectivul este acela de a da posibilitatea acestor habitate si specii vulnerabile sa se mentina sau acolo unde este necesar sa se restaureze pentru o stare de conservare favorabila dincolo de arealele lor naturale in Europa.

   Silvicultura si Natura 2000

   In ultimii 50 de ani, au fost dezvoltate in mod excesiv exploatarea si prelucrarea lemnului, ceea ce a condus la schimbari majore in spatiul montan subcarpatic.
   Padurile sunt importante din mai multe alte motive: previn eroziunea, stocheaza apa si carbonul si au ridicate valori recreationale si peisagistice. Datorita complexitatii si diversitatii lor biologice, acestea sunt habitatul ideal pentru o arie larga de plante si animale cat si un refugiu natural pentru carnivore cum fi ursii, vulturii si lupii, care odata au cutreieratspatiul impadurit european.
   Natura 2000, include atat paduri naturale cat si administrarea padurilor semi-naturale. Desemnarea ca Natura 2000, nu inseamna ca toate padurile trebuie sa fie scoase in mod automat din uzul commercial.
   Cu toate acestea, practicile de management existente ar trebui sa ia in considerare valorile naturale prezente, in particular speciile si habitatele pentru fiecare sit care a fost desemnat.

   Activitatile recreationale si Natura 2000

   Indiferent de motivatiile lor, oamenii aleg natura pentru a se relaxa intr-un mediu pitoresc, altii prefera sa viziteze arii noi sau sunt interesati mai mult sa realizeze in natura diverse activitati cum ar fi inotul, ciclismul, pescuitul sau vanatoarea. Natura 2000 ofera oamenilor oportunitati unice de a descoperi si a se bucura de bogatul patrimoniu natural al Europei.
   Multe din aceste activitati recretionale pot fi compatibile cu clauzele Directivei Habitate si Directivei Pasari, atata timp cat nu produc efecte adverse asupra habitatelor si speciilor existente.
   Vanatoarea este un exemplu tipic.Directiva Pasari si Directiva Habitate recunosc legalitatea vanatorii ca o forma de folosire durabila si nu face o prohibitie a acesteia in siturile Natura 2000.
   In schimb, Directivele stabilesc un set cadru pentru controlul activitatilor de vanatoare de a asigura acolo un echilibru intre vanatoare si interesul de mentinere pe termen lung a populatiilor viabile si sanatoase a speciilor vanabile.
   Turismul este unul din din cele mai rapide sectoare in crestere economica din Europa. Asa cum mult mai multi oameni lucreaza cateva ore si isi iau vacante scurte dar mult mai regulate, exista un interes crescut fata de mai multe forme de turism, cum ar fi turismul in natura si cresterea interesului fata de mediul natural. Aceste forme alternative de turism cresc de aproximativ trei ori mai rapid decat pietele turismului clasic.
   Desi zona prezinta un potential turistic ridicat datorita frumusetii peisajelor, turismul apare deocamdata ca o activitate cu caracter izolat, in ultimii ani au aparut mai multe initiative, construindu-se in zona mai multe pensiuni agroturistice. Se constata o tendinta crescatoare de practicare a turismului de weekend.