Partea de vest a judetului Vrancea prezinta, mai ales prin faptul ca este o zona montana bine împadurita, un mare interes stiintific si educational. În scopul de a proteja caracteristicile deosebite ale acestei zone si a le conserva pentru generatiile viitoare, au fost înfiintate, pe baza unor studii de fundamentare, o serie de rezervatii naturale de diferite tipuri. Astfel, în zona suprapusa celei de studiu a proiectului au fost identificate si delimitate un numar de 15 arii protejate.
Declararea acestora a fost realizata în mai multe etape, dupa cum urmeaza:
- prin Decizia Consiliului Popular Vrancea nr. 156/1973 (dupa aparitia Legii nr. 9/1973 privind protectia mediului înconjurator) - Valea Tisita, Lepsa - Zboina
- prin Hotararea CPUN Vrancea nr. 33/1990 - Rapa Rosie, Stramtura Coza, Cheile Narujei I - Lacul Negru, Cheile Narujei II - Padurea Verdele, Caldarile Zabalei - Zarna Mica - Raoaza, Muntele Goru
- prin Hotararea Consiliului Judetean Vrancea nr. 12/1992 - Muntioru - Ursoaia, Stejicele, Cascada Misina, Lacauti - Izvoarele Putnei, Groapa cu Pini, Cascada Putnei, Muntele Furu
Prin acest ultim act normativ (HCJ Vrancea nr. 12/1992), nu numai ca au fost înfiintate 7 noi arii protejate, dar au fost reconfirmate si extinse celelalte 8 (de exemplu suprafata rezervatiei Valea Tisitei a crescut de la 307 ha la 5785,1 ha, devenind cea mai importanta de pe raza judetului Vrancea).
În multe cazuri, graba de a declara o suprafata protejata cat mai mare, pentru a ne alinia la normele europene în acest domeniu a dus la includerea în ariile protejate a unor terenuri fara caracteristici deosebite (de exemplu suprafete importante din Cheile Narujei I si II). În acelasi context, unele suprafete au fost excluse din diferite motive (de exemplu rezervatia Muntele Goru, ce protejeaza unicul jnepenis din Muntii Vrancei, nu include decat o parte din acest jnepenis, limita rezervatiei taindu-l în doua).
La momentul respectiv, suprafata totala acoperita de arii protejate era de 13455,8 ha (aproape 135 kmp), fiind relativ uniform distribuita în cadrul zonei montane a judetului Vrancea (Figura nr. 1). Ariile protejate ce includeau în obiectul protectiei si speciile faunistice (inclusiv urs, lup si ras) însumau si ele o suprafata însemnata - 10548,4 ha (circa 105,5 kmp).
În prezent, dupa emiterea Legii nr. 5 / 2000 privind aprobarea a Planului de amenajare a teritoriului national - Sectiunea a III-a - zone protejate, situatia ariilor protejate s-a schimbat radical. Astfel, din cele 15 rezervatii naturale si monumente ale naturii recunoscute anterior prin Hotararea Consiliului Judetean nr. 12 / 1992, în prezenta lege nu se regasesc decat 11. De asemenea, în cea mai mare parte din cazuri, suprafata a fost redusa drastic, situandu-se sub cea necesara pentru prezervarea obiectului protectiei.
Aceste "taieri" s-au realizat fara nici un studiu de fundamentare prealabil. Celelalte 4 rezervatii (Muntioru - Ursoaia, Muntele Furu, Muntele Stejicele si Lacauti - Izvoarele Putnei) au un statut incert, deoarece nu au fost desfiintate (Legea nr. 5/2000 nu abroga HCJ Vrancea nr. 12/1992), dar nici nu se regasesc în vreun act oficial la Ministerului Apelor si Protectiei Mediului. Astfel, conform legii, acestea nu mai intra sub jurisdictia Inspectoratului de Protectie a Mediului.
O alta problema în momentul de fata este reprezentata de situatia regimului de proprietate a terenurilor din partea de vest a judetului Vrancea. Printr-un act normativ recent, mare parte a terenurilor forestiere si a pasunilor a fost trecut din domeniul public în cel privat, respectiv de la Primariile comunelor la Obstile satesti. Astfel, portiuni însemnate din ariile protejate sunt în acest moment proprietate a Obstilor satesti, care pot decide asupra folosintei lor viitoare.
Datorita interventiei umane în cea mai mare parte a teritoriului, în special prin exploatari forestiere si lucrari de întretinere a padurilor, nu au declarate rezervatii stiintifice (categoria I IUCN), în care toate fenomenele naturale se desfasoara fara a fi perturbate.
Ariile protejate categoriile III si IV (IUCN) însumeaza o suprafata de 1795 ha (aproximativ 18 kmp), în timp ce cele care au ca obiect declarat al protectiei inclusiv speciile faunistice sunt: Cheile Narujei I si II si Valea Tisitei, deci o suprafata de doar 577 ha (5,7 kmp).
Fata de situatia anterioara Legii nr. 5/2000, se constata o scadere drastica a suprafetelor ce sunt protejate, mai ales a celor în care obiectul protectiei este reprezentat si de speciile de carnivore mari. Suprafata protejata actuala este doar 13,34 % din cea anterioara.
Ariile protejate din zona montana a judetului Vrancea declarate conform Legii nr. 5 / 2000 privind aprobarea a Planului de amenajare a teritoriului national - Sectiunea a III-a - zone protejate
1. Caldarile Zabalei - Zarna Mica - Raoaza; Tip Complex IV; Rezervatie naturala; Comuna Nereju; 350 ha
2. Muntele Goru; Tip Complex IV; Rezervatie naturala; Comuna Nistoresti; 388,1 ha;
3. Lacul Negru - Cheile Narujei I; Tip Complex
(inclusiv faunistic) IV; Rezervatie naturala Comuna Nistoresti; 20 ha;
4. Padurea Verdele - Cheile Narujei II; Tip Complex (inclusiv faunistic) IV; Rezervatie naturala; Comuna Nistoresti; 250 ha;
5. Padurea Lepsa - Zboina; Tip Forestier IV; Rezervatie naturala; Comunele Tulnici si Soveja; 210,7 ha;
6. Cascada Misina; Tip Complex IV; Rezervatie naturala; Comuna Nistoresti; 183,5 ha;
7. Groapa cu Pini; Tip Paleontologic III; Monument al naturii; Comuna Tulnici 11,1 ha;
8. Rapa Rosie - Dealu Morii; Tip Geomorfologic III; Monument al naturii; Comuna Tulnici; 49,6 ha;
9. Stramtura - Coza; Tip Geomorfologic III; Monument al naturii; Comuna Tulnici; 15 ha;
10. Cascada Putnei; Tip Complex IV; Rezervatie naturala; Comuna Tulnici; 10 ha;
11. Valea Tisitei; Tip Complex (inclusiv faunistic) IV; Rezervatie naturala; Comuna Tulnici; 307 ha;
TOTAL ZONA MONTANA A JUDETULUI VRANCEA 1795 ha
|
