Geologia
In Muntii Vrancei se pot deosebi urmatoarele unitati geologice structurale: flisul carpatic, zona neogena si zona cuaternara.
Zona flisului carpatic corespunde regiunii montane a bazinelor Putnei si Ramnicului si se integreaza ariei flisului Carpatilor Orientali a carui dispunere a inceput la sfarsitul Jurasicului si a continuat pana in Miocenul Inferior (V. Mutihac, S. Ionesii, 1974). In cadrul acestei zone au fost diferentiate dupa criterii stratigrafice, litofaciale si tectonice subzona flisului intern si subzona flisului extern.
In teritoriul studiat se intalnesc numai formatiuni ale flisului extern, depuse in intervalul Cretacic Inferior - Miocen. Acestea sunt dispuse in panze de sariaj suprapuse si cutate ce formeaza doua mari entitati tectonice: Panza de Tarcau si Panza de Vrancea.
Muntii Vrancei se suprapun unor unitati de relief variate, bine individualizate, dispuse in trepte ce coboara de la vest catre est, dand regiunii aspectul unui imens amfiteatru.

Relieful
Principalele subunitati ale Muntilor Vrancei sunt: Muntii Lacauti-Goru, Muntii Furu, Muntii Zboina Frumoasa, Muntii Coza, Muntii Lepsei, Muntii Zboina Neagra (D. Balteanu, Ioana Stefanescu, 1987).
Muntii Lacauti-Goru se desfasoara pe directie generala NV-SE, intre cumpana de ape si raurile Basca Mare si Zabala. Corespund unei axe de inaltare maxima din Carpatii Curburii si sunt alcatuiti din gresii dure. in cuprinsul lor sunt intalnite maxime din Muntii Vrancei si din bazinul Putnei, in varful Goru (1784,6 m) si Lacauti (1776,7 m).
Muntele Furu este situat la sud de Zabala. Are aspectul unui masiv izolat, fiind constituit din gresii cu intercalatii argiloase. Altitudinile maxime depasesc 1400 m in varfurile Furu Mare (1414,6 m) si Furu Mic (1406,3 m).
Muntele Zboina Frumoasa este cuprins intre vaile Zabalei si Narujei. Din culmea principala ce cuprinde cele mai mari inaltimi (varful Zboina Frumoasa - 1657,4 m si varful Pietrosul - 1676,2 m) se desprind altele, secundare, cum sunt: Plaiul Pietrele Albe, Plaiul Cosului continuat spre nord-est cu M. Hasmei, Culmea Laposului (1250,1 m). In litologia acestei subunitati se impun gresiile si sisturile argiloase cu intercalatii calcaroase.
Muntele Coza se extinde la nord de Zboina Frumoasa si este delimitat de raurile Putna (la nord), Zabala (la sud-vest) si Naruja (la sud-est). Corespunde din punct de vedere geologic "semiferestrei de Vrancea" in constitutia careia sunt incluse gresii, argile nisipoase, marno-calcare etc. Reteaua hidrografica, in principal afluentii Putnei, a generat fragmentarea Muntelui Coza si individualizarea in cadrul acestuia a mai multor culmi si inaltimi separate, printre care se numara: Coza (1629,3 m), Tisaru Mare (1267,8 m), Pietricelele (l 162,8 m), si Zimcea (1369,2 m).
Muntii Lepsei si Munele Zboina Neagra se desfasoara de la nord de valea Putnei si sunt separati de raul Lepsa. Cumpana de ape urmareste linia celor mai mari inaltimi ale M. Lepsei, trecand prin varfurile: Bonio (1543,5 m), Astogul Mare (1526,9 m), Cobert (1516,5 m), Musat (1502,7 m), Lepsa (1390 m). Dintre culmile secundare, mai importante sunt: Piatra Alba (1085,8 m) si Piscul Mesteacanului (1221,2 m).
In cuprinsul zonei montane se afla si doua bazinete depresionare: la Lepsa si la Gresu, ambele situate pe raul Putna. Ele au rezultat ca urmare a eroziunii laterale exercitate de reteaua hidrografica (bazinetul Lepsa), sau datorita distrugerii versantilor prin alunecari si degradari (bazinetul Gresu) (H. Grumazescu, Ioana Stefanescu, 1970).

Hidrogeologie si hidrologie
Studiile hidrogeologice pun in evidenta in aceasta zona prezenta unor strate acvifere intinse si relativ bogate in toate zonele structurale. Bilantul hidrologic este peste tot pozitiv. Panzele freatice, mai putin cele de adancime, participa in proportie de 30% in alimentarea retelei hidrografice superficiale. Desi precipitatiile prezinta elementul principal in alimentarea raurilor, totusi in zona montana alimentarea subterana prezinta o mare importanta.
In anumite conditii, apele subterane se imbogatesc cu anumite saruri, capatand o anumita concentratie (0,5 g/1), calitatea apelor minerale.
Foarte multe izvoare contin ape mineralizate puternic, indeosebi cu sulf, carbonati si compusi cu fier. Astfel de izvoare minerale pot fi intalnite la baza versantilor care strajuiesc Cascada Putnei, la baza versantului cu expozitia nordica a culmii Porcului (confluenta paraului Tisita cu Putna), pe valea paraului Misina, la varsarea paraului Pietricica etc.
Bazinul hidrografic cel mai important, cel al raului Putna, are o suprafata totala de 2742 kmp din care 31 % apartin sectorului montan care dreneaza aproape in exclusivitate flancul rasaritean al Muntilor Vrancei. La alcatuirea bazinului hidrografic participa si raul Zabala (unit cu Naruja), precum si totalitatea paraielor montane (figura 10)
Bazinul montan al raului Putna se formeaza din doua noduri orohidrografice. Cel mai important se plaseaza in sectorul central al crestei apusene vrancene si este reprezentat prin culmea Lacauti-Arisoaia, de unde se orienteaza radiar raurile Putna si Zabala. Al doilea se individualizeaza pe creasta mediana si este dat de extremitatea nordica a culmii Paisele, de unde se ramifica Naruja si paraiasele apartinand cursurilor superioare ale Putnei, Tisitei si Narujei.
Putna se constituie dintr-un manunchi de izvoare dirijate pe versantul nordic al culmii Lacauti-Arisoaia de la o altitudine maxima apropiata de 1700 m. De la izvoare si pana la limita sectorului montan strabate o distanta de 30 km, descriind un semicerc larg, impins mult catre nord. Sectorul din amonte este ingust, cu versantii povarniti si cu un profil transversal caracteristic, de forma "V". Mai apoi, valea se largeste si strabate pe aproximativ 9 km depresiunea Lepsa-Gresu. Aval de Lepsa, Putna se angajeaza intr-un defileu splendid, lung de 7 km, sectionat intr-un masiv format din gresii masive unde a generat multe rupturi de panta si, indeosebi, Cascada Putnei. De la obarsie pana la Tulnici, Putna primeste o sumedenie de afluenti, cei mai de seama fiind: Tisita, Coza, Stogu, Babovici, Valea Marului, Gresul, Lepsa etc.
Tisita , cu o suprafata a bazinului de 54 kmp , se formeaza din unirea Tisitei cu Tisita Mica, care isi aduna apele din masivele Zburatura si Condratu, fiecare modelandu-si un sistem de chei foarte adanci (pana la 700 m). Paraul Tisita izvoraste de la o altitudine de 577 m. intreg cursul are o lungime de 18 km si o panta medie de 9 m/km.
Coza, cu un bazin de receptie de 51 kmp , se formeaza din paraul Mioarele si paraul Toader, delimitand la sud muntele Coza. Confluenta cu Putna are loc pe teritoriul comunei Tulnici, la aproximativ 450 m.
Zabala are o suprafata bazinala totala de 546 kmp si se formeaza din ingemanarea Arisoaiei cu Zabala, iar aceasta din urma cu Mardanu, paraie ce se organizeaza pe versantul sudic al muntelui Arisoaia. Din intreaga lungime a Zabalei (aproximativ 65 km), sectorului montan ii revin cea. 40 km. Bazinul raului Zabala prezinta o densitate a retelei hidrografice de 1,2 km/kmp si o panta medie de 20 m/kmp.
Naruja are un bazin propriu cu o suprafata totala de 174 kmp, este cel mai scurt curs principal (30 km) si are o densitate a retelei hidrografice de l,2 km/kmp. Panta medie a bazinului este destul de mare (29 m/km). Cei 15 km, cat ii revin sectorului superior al raului Naruja, se desfasoara pana in punctul "Dulghina Bradului" si se orienteaza pe directia N V- SE.
Pe cursul paraului Misina, afluent al raului Naruja, se gasesc numeroase rupturi de panta, printre care se afirma "Cascada Bou" cu o cadere de 7-8 m.
In Muntii Vrancei, cele mai raspandite soluri sunt cele din clasa brun-acide. Solurile brun-acide acopera suprafete intinse in bazinul montan, dar sunt intalnite si in sectorul subcarpatic, la inaltimi mai mari de 700 m.

Solurile
Materialul parental pe care s-au format solurile brun-acide provine din alterarea rocilor ce intra in constitutia litologica a zonei carpatice (flis-sistos-grezos, flis-grezos, flis-grezos-calcaros, gresii etc.). Vegetatia naturala sub care s-au format aceste soluri este dominata la altitudini mai joase de paduri de fag in amestec cu conifere, in timp ce la mari inaltimi predomina molidisurile.
Cu caracter insular, la cele mai mari altitudini apar soluri brun-acide de pajisti cu podzoluri, iar pe alocuri, se intalnesc soluri brun-acide umbrice. Clasa spodosolurilor (care include soluri brune feriluviale si podzoluri) este intalnita cu caracter dominant la inaltimi de peste 1400 m. Ele ocupa suprafete intinse in zonele cu inclinare slaba: masivele Lacauti-Goru, Zboina Frumoasa. Pe alocuri, apar in asociatie cu podzoluri si cu litosoluri.
Podzolurile ocupa areale foarte importante in masivul Lacauti-Goru, la peste 1600 m, unde apar in asociatie cu soluri brune feriiluviale si cu litosoluri. Frecvent, in aceste areale apar si soluri scheletice pe stancarii.
Podzolurile s-au format in conditii climatice si litologice asemanatoare celor in care au evoluat solurile brune feriiluviale. In ceea ce priveste vegetatia naturala, ea este constituita cu precadere din pajisti si tufarisuri.
Principala folosinta a acestor soluri o constituie pajistile. Pentru mentinerea productivitatii sporite, ele necesita lucrari de prevenire a eroziunii, intrucat se caracterizeaza printr-un indice mare de erodabilitate.
Umbrisolurile sunt reprezentate in bazinul montan al raului Putna prin soluri negre-acide care ocupa un areal mai bine individualizat pe culmea prelunga a Laposului.
Solurile negre-acide au o valoare productiva mijlocie spre ridicata, ele oferind conditii propice dezvoltarii padurilor (in special de fag si de conifere) si pajistilor.

Modelul tridimensional al Muntilor Vrancei.